Alina Harja – Ganduri/Pensieri

Exact acum un an pusesem un editorial ironic pe ParvapoliS în care denunţam lipsa de solidaritate demonstrată de multe ori de concetăţenii mei, de invidia care-i împinge să pună beţe în roate oricărui român mai breaz decât ei.
Rezultatul a fost o traducere aproximativă şi scoasă din context publicată în prima pagină a Gazetei Româneşti, sub titlul: “şoc şi groază cu Alina Harja”, scrisori la redacţia televiziunii pentru care lucrez dar şi la Parlament. Asta ca să nu mai vorbim de ameninţări, jigniri şi alte năzbâtii scrise pe forumuri şi bloguri create ad-hoc pentru a mă discredita.

Cu câteva luni mai devreme fusese publicat, pe “Ora României”, următorul Editorial:

Lipsa … la romani

Timpul alegerilor în Italia a trecut, acum a rãmas doar gustul amar. Înscrieri fãcute pe furiş, cu fricã parcã, cu o comunitate româneascã absentã, din toate punctele de vedere. Puţinii candidaţi români nu au fost susţinuţi sau au fost susţinuţi cei greşiţi, pe criterii oportunistice şi fãrã o reprezentativitate realã. Din cei şase înscrişi în diverse zone ale Italiei, nici unul nu a reuşit sã intre în consiliile comunale. Unul a obţinut chiar penibilul rezultat de 56 de voturi din 2600 de secţii de votare.
La Ivrea, candidata Floarea Lupãşteanu s-a înscris pe listele PD-ul pentru ”a arãta lui Veltroni cã nu toţi românii sunt criminali”. Cu o sãptãmânã înainte de alegeri a adunat aproape 300 din cei peste 600 de români cu drept de vot din localitatea sa pentru a îi informa şi a îi face sã înţeleagã cã interesele ne sunt comune. S-a mâncat, s-a chefuit dupã care, în duminica alegerilor înscrişi erau doar 112 iar Lupãşteanu a obţinut 32 de voturi, majoritatea de la italieni. ”Lumea nu are o conştiinţã civicã şi e invidioasã. Românul nu se gândeşte la comunitate ci la cum sã îl împiedice pe oricine altcineva sã progreseze, chiar dacã pierde şi el”. Strigãtor la cer a fost cazul celui care i-a spus direct cã el nu a votat-o pentru cã în duminica respectivã a câştigat 200 de euro votând, împreunã cu familia, un italian.
Îmi este cumva silã de marea masã de peste 1 milion de români care sunt acum în Pensinsulã. O masã sãlbaticã, ne-educatã şi care ne duce ca imagine în vremurile începutului de secol XX. Evident, nu toţi sunt aşa însã 90% dintre ei fac eforturi în a demonstra lumii întregi cât de puţin poate conta o comunitate de imigranţi dominantã în ţara gazdã.
Am auzit zilele acestea o replicã al cãrei adevãr nu l-am luat în considerare pânã acum: ”înainte de a veni în Italia, nu am vãzut atâţia proşti la un loc.” Trist este cã persoana vorbea despre proprii noştri conaţionali; şi mai trist este cã are dreptate.

Mariana Gaita

Nu voi comenta articolul, nu cred că are sens.
Însă stau şi mă intreb şi eu ca omul: unde sunt patrioţii de duminică, apărătorii neamului în care “jigodia Harja” (că ăsta era apelativul) aruncase, vezi tu Doamne, cu noroi?
Probabil că eu am greşit afirmând aceste lucruri cu ironie. Probabil că trebuia s-o spun pe şleau, aşa cum o spune autoarea acestui articol.
Cum de domnul Radiu nu era atât de revoltat?
Sau lui revolta îi vine doar atunci când autoarea sunt eu? Sau doar la acţiunile PIR-ului? Sau numai la emisiunile lui Tatulici?
Cum de “el_condor”, “ellena2000” şi alţii nu erau “şocaţi” ca să apară un pic pe Gazetă?
Sau poate numele “Gaiţă” nu aduce la fel de multă publicitate forumului sus-numitului jurnalist?
Am impresia că aceste întrebări vor rămâne fără răspuns…
Un lucru este cert: aceleaşi lucruri spuse de două persoane diferite, au valenţe diferite.

”Lumea nu are o conştiinţã civicã şi e invidioasã.”
Nimic mai adevărat atunci când un paznic ia condeiul în mână şi se improvizează “jurnalist”.