Alina Harja – Ganduri/Pensieri

Săptămâna trecută semnalam modul tendenţios în care “Gazeta Românească” trata iniziativa PIR-ului privind votul în alb. Mă aşteptam ca, după ce le-am atras atenţia asupra gafelor de proporţii făcute data trecută, să-şi corecteze atitudinea şi să păstreze măcar în aparenţă o notă de obiectivitate… Dar ţi-ai găsit.
Ba mai mult, în ultimul număr au reuşit o performanţă greu de egalat: au publicat un articol sub semnătura lui Andi Radiu, în care se vorbeşte despre patru organizaţii (3 politice şi una, cel puţin teoretic, apolitică) dar se iau DOAR trei interviuri.
PDL-diasporă are cuvântul prin reprezentantul său, Dumitru Ilincă, care-şi dă cu părerea şi asupra celorlalte organizaţii, în numele PSD-ului ia cuvântul Marian Mocanu care spală şi el pe jos cu cine-i stă în gât, iar pentru FARI îşi expune punctul de vedere Dragoş Eugen Dumitru care, bineînţeles, are şi el de comentat asupra celorlalţi.
PIR-ul pauză… Pe ei nu-i întreabă nimeni deşi jumătate de articol le este dedicat.
Este binecunoscută antipatia domnului Radiu faţă de această formatine politică dar, atunci când te improvizezi jurnalist, este mai bine s-o laşi acasă. Nu pentru că aşa spun eu, ci pentru că aşa se face. După care, pe site-ul, blog-ul, forumul tău eşti liber să ţi-o manifeşti cât ai chef.
Este foarte gravă această greşeală şi orice jurnalist, chiar şi începător, ştie că dacă vorbeşti de Ion, Vasile, Gheorghe şi Florin, şi dacă tot ai decis să pui şi părerea lor, nu poţi să pui numai părerea lui Vasile, Gheorghe şi Florin, ci trebuie să-i dai cuvântul şi lui Ion că şi el e om.
Altfel Ion poate spune (şi are dreptate el) că tu l-ai cenzurat.
Pe de altă parte dacă tu un articol vrei să-l prezinţi drept ştire (deci, informaţie) nu-ţi poţi da cu părerea. Pentru păreri există alte forme şi se numesc: editoriale… Adică ceea ce făcu Sorin data trecută…
Sunt curioasă cu ce ne va uimi Gazeta Românească în numărul următor.
În încheiere pe adepţii sintagmei “important este să se vorbească” îi invit să observe “rezultatele” obţinute de comunitatea românească de când românii au început să ocupe primele pagini ale presei italiene… Suntem siguri că numai “sa se vorbească” contează?

M-am amuzat copios să citesc acest editorial: “Votul negru”…

În afară de faptul că autorul “editorialului” spală pe jos atât cu Mihai Muntean cât şi cu formaţiunea din care acesta face parte (pe principiul: noi combatem oamenii, nu ideile), mai afirmă:

“Votul în alb este o aberaţie. Să-i iei omului şi singura posibilitate de a se pronunţa cu privire la cei care-l conduc. Supărarea pe toată clasa politică este ca atitudinea proverbială a văcarului. Votul alege dintre ei şi promovează alţii noi. Votul alb este, de fapt, dorinţa de a nu se schimba nimic din actuala stare de lucruri.”

Nu sunt absolut deloc de acord, având în vedere că votul în alb este o opţiune de protest perfect democratică, dar i-aş respecta părerea dacă nu ar fi publicat in luna iunie, tot 2009, următorul comunicat semnat Eugen Terteleac: “Apelul ARI: Votaţi în alb!”, cu următoarea notă de redacţie:

“Asociaţia Românilor din Italia face apel către românii care votează pe 7 iunie în Italia: votaţi în alb pentru a sancţiona indiferenţa tuturor candidaţilor români care vor un loc în PE”. (Pentru cine nu s-a prins, este un îndemn “voalat”).

Comunicatul lui Eugen este asemănător în linii mari cu cel al lui Mihai. Însă domnul “editorialist” şi “director” nu s-a apucat să-l hăcuiască, n-a publicat fraze scoase din context cum a făcut cu video-ul lui Mihai şi nici nu i-a făcut onoarea unui “editorial” ca acesta.

E drept că a publicat şi comunicatul integral PIR , dar cu editorialul de alături sună ceva de genul: “public chestia asta ca să nu zică lumea că nu-s obiectiv, dar să ştiţi că-i ţeapă şi cine a trimis comunicatul e un looser”.

Care obiectivitate, monşer? (n-am greşit, aşa mi-a venit mie să scriu).

Când la vot în alb îndeamnă ARI – care, cel puţin teoretic, ar fi (a)politică – (ups, zic răutăcioşii că Sorin ar fi membru fondator al ARI) atunci este legitim.

Când acelaşi lucru îl face PIR-ul, – partid politic, deci pe deplin îndreptăţit să-şi orienteze simpatizanţii – se aduc în discuţie rezultatele la alegerile de acum doi ani (PIR-ul avea doar câteva luni de viaţă), se trece cu vederea rezultatele la alegerile din acest an (chiar dacă între timp au un consilier ales), nu se mai actualizează statisticile (adică vreau să văz şi eu garsoniera lui Sorin, dacă e aşa de mare încât să încapă 8000 de oameni) şi se comentează:

“Într-un acces de demagogie fără precedent în activitatea acestei formaţiuni, secretarul naţional al PIR, Mihai Muntean, acuză în bloc toată clasa politică românească de toate relele din România.”

Amintim, domnului director că tot “într-un acces de demagogie” (nu-i aşa?), Eugen afirma:

“Dacă nici diaspora nu mai rating la partide, atunci avem o problemă, nu numai noi, cei de aici, ci tot electoratul românesc. Din cauza indiferenţei cu care sunt trataţi de Bucureşti, românii din Italia încep să se regăsească mai degrabă în formula de italieni născuţi în altă parte, pentru că în această campanie lectorală, foarte mulţi politicieni italieni au curtat comunitatea românească.”

Cu tot respectul pentru Eugen, nu-mi rezultă că ARI ar reprezenta comunitatea românească.

Cred că domnul Cehan se poate mândri cu o “obiectiviti” de invidiat. Pentru mine posibilităţile sunt două: ori are probleme serioase de memorie (which is nashpa’ la vârsta lui) ori duce lipsă de obiectivitate (which again is naspa’ având în vedere că este director al unei publicaţii).

A nu se înţelege greşit: este absolut normal ca o persoană să-şi schimbe opinia. Însă, dacă tot te-ai apucat “să dezgropi morţii” PIR-ului şi ai lui Ilincă, atunci inteligent, corect şi normal ar fi să arunci o privire măcar fugitivă şi în ograda (pardon, groapa) ta.

Şi mai am o nedumerire: dacă PIR-ul reprezintă doar o mână de oameni, atunci exact această mână de oameni vor vota în alb. Trecând peste faptul că n-am găsit în interiorul articolului nimic referitor la “votul negru” (cum ar fi şi normal, din moment ce l-ai intitulat astfel), nu înţeleg exact în ce constă “crima” comisă de PIR. Dacă tot nu valorează nimic, who cares ce poziţie adoptă şi cum îşi orientează electoratul? Căror oameni iau “şi singura posibilitate de a se pronunţa cu privire la cei care-i conduc”? Există cumva teama că PIR-ul interpretează instanţele multor români din diasporă?

Mă gândisem împreună cu prietena mea, Daniela Viţelaru, că n-ar fi rău să organizăm nişte cursuri de jurnalism pentru noua clasă de “jurnalişti” din diasporă care, cu mici excepţii, confundă des jurnalismul cu bârfa de cartier. Nici nu-i de mirare, având în vedere că persoana care ar trebui să-i “îndrume” dă astfel de demonstraţii de “obiectivitate”. N-au de unde învăţa, deci n-are sens să-i criticăm. Putem să-i învăţăm… Nu neaparat eu şi Daniela… Am putea aduce Jurnalişti din România, care fac acestă profesie de o viaţă. Poate aşa, cetăţenii români din diasporă vor avea, în sfârşit acces la o informaţie demnă de acest nume.

P.S. Nu mă refer, evident, la corespondenţii români din Italia care, lucrând pentru grupuri editoriale importante, în mod sigur au de unde învăţa, asta dacă nu au avut deja o pregătire în acest sens.

PIR – Mihai Muntean – De ce votul alb

Interesant. Sunt curioasa de reactia candidatilor la presedentie… Daca aceasta va exista.

P.S. Intre timp link-ul a fost modificat… Video-ul a ramas acelasi. Am postat link-ul corect… Nu s-au bagat “ajenturile”, hackerii n-au nimic de-a face, nu s-au rusinat baietii de la Pir, ci au schimbat doar simbolul adaugand simbolul formatiunii create de curand in Spania. Asa mi-au zis mie surse “confidentiale” si “exclusive”. ))