Alina Harja – Ganduri/Pensieri

M-am amuzat copios să citesc acest editorial: “Votul negru”…

În afară de faptul că autorul “editorialului” spală pe jos atât cu Mihai Muntean cât şi cu formaţiunea din care acesta face parte (pe principiul: noi combatem oamenii, nu ideile), mai afirmă:

“Votul în alb este o aberaţie. Să-i iei omului şi singura posibilitate de a se pronunţa cu privire la cei care-l conduc. Supărarea pe toată clasa politică este ca atitudinea proverbială a văcarului. Votul alege dintre ei şi promovează alţii noi. Votul alb este, de fapt, dorinţa de a nu se schimba nimic din actuala stare de lucruri.”

Nu sunt absolut deloc de acord, având în vedere că votul în alb este o opţiune de protest perfect democratică, dar i-aş respecta părerea dacă nu ar fi publicat in luna iunie, tot 2009, următorul comunicat semnat Eugen Terteleac: “Apelul ARI: Votaţi în alb!”, cu următoarea notă de redacţie:

“Asociaţia Românilor din Italia face apel către românii care votează pe 7 iunie în Italia: votaţi în alb pentru a sancţiona indiferenţa tuturor candidaţilor români care vor un loc în PE”. (Pentru cine nu s-a prins, este un îndemn “voalat”).

Comunicatul lui Eugen este asemănător în linii mari cu cel al lui Mihai. Însă domnul “editorialist” şi “director” nu s-a apucat să-l hăcuiască, n-a publicat fraze scoase din context cum a făcut cu video-ul lui Mihai şi nici nu i-a făcut onoarea unui “editorial” ca acesta.

E drept că a publicat şi comunicatul integral PIR , dar cu editorialul de alături sună ceva de genul: “public chestia asta ca să nu zică lumea că nu-s obiectiv, dar să ştiţi că-i ţeapă şi cine a trimis comunicatul e un looser”.

Care obiectivitate, monşer? (n-am greşit, aşa mi-a venit mie să scriu).

Când la vot în alb îndeamnă ARI – care, cel puţin teoretic, ar fi (a)politică – (ups, zic răutăcioşii că Sorin ar fi membru fondator al ARI) atunci este legitim.

Când acelaşi lucru îl face PIR-ul, – partid politic, deci pe deplin îndreptăţit să-şi orienteze simpatizanţii – se aduc în discuţie rezultatele la alegerile de acum doi ani (PIR-ul avea doar câteva luni de viaţă), se trece cu vederea rezultatele la alegerile din acest an (chiar dacă între timp au un consilier ales), nu se mai actualizează statisticile (adică vreau să văz şi eu garsoniera lui Sorin, dacă e aşa de mare încât să încapă 8000 de oameni) şi se comentează:

“Într-un acces de demagogie fără precedent în activitatea acestei formaţiuni, secretarul naţional al PIR, Mihai Muntean, acuză în bloc toată clasa politică românească de toate relele din România.”

Amintim, domnului director că tot “într-un acces de demagogie” (nu-i aşa?), Eugen afirma:

“Dacă nici diaspora nu mai rating la partide, atunci avem o problemă, nu numai noi, cei de aici, ci tot electoratul românesc. Din cauza indiferenţei cu care sunt trataţi de Bucureşti, românii din Italia încep să se regăsească mai degrabă în formula de italieni născuţi în altă parte, pentru că în această campanie lectorală, foarte mulţi politicieni italieni au curtat comunitatea românească.”

Cu tot respectul pentru Eugen, nu-mi rezultă că ARI ar reprezenta comunitatea românească.

Cred că domnul Cehan se poate mândri cu o “obiectiviti” de invidiat. Pentru mine posibilităţile sunt două: ori are probleme serioase de memorie (which is nashpa’ la vârsta lui) ori duce lipsă de obiectivitate (which again is naspa’ având în vedere că este director al unei publicaţii).

A nu se înţelege greşit: este absolut normal ca o persoană să-şi schimbe opinia. Însă, dacă tot te-ai apucat “să dezgropi morţii” PIR-ului şi ai lui Ilincă, atunci inteligent, corect şi normal ar fi să arunci o privire măcar fugitivă şi în ograda (pardon, groapa) ta.

Şi mai am o nedumerire: dacă PIR-ul reprezintă doar o mână de oameni, atunci exact această mână de oameni vor vota în alb. Trecând peste faptul că n-am găsit în interiorul articolului nimic referitor la “votul negru” (cum ar fi şi normal, din moment ce l-ai intitulat astfel), nu înţeleg exact în ce constă “crima” comisă de PIR. Dacă tot nu valorează nimic, who cares ce poziţie adoptă şi cum îşi orientează electoratul? Căror oameni iau “şi singura posibilitate de a se pronunţa cu privire la cei care-i conduc”? Există cumva teama că PIR-ul interpretează instanţele multor români din diasporă?

Mă gândisem împreună cu prietena mea, Daniela Viţelaru, că n-ar fi rău să organizăm nişte cursuri de jurnalism pentru noua clasă de “jurnalişti” din diasporă care, cu mici excepţii, confundă des jurnalismul cu bârfa de cartier. Nici nu-i de mirare, având în vedere că persoana care ar trebui să-i “îndrume” dă astfel de demonstraţii de “obiectivitate”. N-au de unde învăţa, deci n-are sens să-i criticăm. Putem să-i învăţăm… Nu neaparat eu şi Daniela… Am putea aduce Jurnalişti din România, care fac acestă profesie de o viaţă. Poate aşa, cetăţenii români din diasporă vor avea, în sfârşit acces la o informaţie demnă de acest nume.

P.S. Nu mă refer, evident, la corespondenţii români din Italia care, lucrând pentru grupuri editoriale importante, în mod sigur au de unde învăţa, asta dacă nu au avut deja o pregătire în acest sens.