Românii din Sardinia

Octombrie 1, 2010 at 8:04 pm (Uncategorized)

In timp ce unii “cârcotaşi” , lipsiţi de părţile anatomice necesare unei autocritici sănătoase, îmi analizau greşelile de tipar (misstype, ar fi pe englezeşte) eu m-am deplasat într-un tur în Sardinia.

Nu mă aşteptam sincer la o primire atât de călduroasă din partea românilor de acolo şi din partea autorităţilor locale.

A fost un prilej şi pentru a asculta problemele pe care le au.  Autorităţile locale s-au plâns de lipsa de organizare a comunităţii şi de lipsa unui partener de dialog exprimat de comunitate. Sunt plângeri absolut legitime, mai ales că este foarte greu din partea unei administraţii să discute cu fiecare român în parte. Comunitatea senegaleză din Sassari, de exemplu, are o asociaţie, reprezentanţi care sunt în contact permanent cu primăria. Noi încă nu.

La Palau românii reprezintă cea mai mare comunitate de străini dar în toată localitatea nu există nici măcar un reprezentant. Primarul ar fi chiar de acord să numească un reprezentant român în primărie, însă paradoxul este că nu ştie de unde să-l ia. Asociaţiile italiene de voluntariat s-au plâns de lipsa noastră de unitate.

Românii de acolo însă se simt uitaţi de autorităţile româneşti şi mi-au mărturisit că-i admiră pe italieni pentru că îşi fac autocritică. “Nu este vina lor că nu au un partener de dialog. Este vina noastră, a românilor că nu suntem uniţi”, mi-a mărturisit o româncă.

Ah, ceea ce m-a surprins la românii din Sardinia este că nici măcar unul nu s-a plâns de faptul că nu ar avea loc de muncă sau că este prost plătit.  Ba mai mult se simţeau aproape stingheriţi că nu au reuşit să aducă toţi românii din localitate la prezentare.  Singurul lucru pe care şi-l doresc este să poată afirma în continuare că sunt mândri că sunt români. Probabil că acest lucru se datorează şi faptului că politica made in Romania şi asociaţionismul românesc n-au reuşit să-şi întindă tentaculele până acolo. Şi nici gazetele nu prea ajung prin zonă.  În caz contrar, mi-ar fi fost înmânată sigur vreo carte de vizită şi primarul s-ar fi plâns de prea mulţi reprezentanţi.

Concluzia mea? Poate nici nu este nevoie de o formă de reprezentare atunci când românii reuşesc să se strângă totuşi în jurul unei idei.  Poate faptul că neaspirând la funcţii şi neavând motive să se războiască între ei îi face să fie mai uniţi. Nu erau toţi cei 300 de români (numărul oficial) din Palau la prezentare dar am putut discuta măcar cu peste 30 dintre ei: români veniţi să-şi susţină o conaţională. Unii dintre ei îşi comandaseră cartea pe internet cu mult înainte de prezentare (spre deosebire de gazetarii care vorbesc cu gura fără ei).  Idem la Sassari.

Mi se confirmă teza susţinută de noi în carte: luptele astea pentru putere, conflictualitatea dintre asociaţii şi diferiţii lideri de opinie nici măcar nu ajung la românul obişnuit. Nu ştiu nici măcar cine sunt aceştia sau ce-i cu ei.

Au auzit de un partid al românilor dar nu-i cunosc reprezentanţii. Erau la curent cu faptul că au fost mărite taxele consulare şi că acel partid a făcut greve ca să le micşoreze. Pot spune că ştiau esenţialul. De unde? Urmăresc presa din România şi presa italiană.

În încheiere: bravo lor, bravo românilor din Sardinia care au demonstrat că ştiu să fie ospitali şi solidari.

P.S. Fotografiile sunt de la prezentarea de la Sassari. Autor: Peppone Tinnirello

Revista presei:

La paura del diverso

la Nuova Sardegna — 26 settembre 2010   pagina 43   sezione: SPETTACOLO

SASSARI. Chi sono i romeni? Sono un milione di persone che vivono da anni in Italia. Studiano, lavorano, parlano una lingua neolatina, simile alla nostra, e sono cristiani come la maggior parte degli italiani. Il loro tasso di criminalità non supera di molto la media nazionale. Eppure basta guardarsi intorno per capire che nei loro confronti, nel migliore dei casi, c’è un’aperta ostilità: milioni di italiani li considerano apertamente criminali, ladri, stupratori. E non può essere altrimenti, perché quando si parla di immigrazione dalla Romania ci si sofferma solo sui fatti di cronaca e si trascurano le storie di tutti giorni. Storie che invece Guido Melis, duputato del Pd, ha voluto raccogliere nel suo ultimo libro: «Romeni, la minoranza decisiva per l’Italia di domani» (Rubbettino, pp. 171, 14 euro).  Il volume è stato scritto con la giornalista Alina Harja. Leggerlo è la ricetta ideale per contrastare il cancro degli stereotipi. Si scopre che i romeni sono impegnati nel settore dell’assistenza agli anziani, nella ristorazione, ma anche nel campo dell’imprenditoria. Scorrendo tra le pagine ci si ricorda che fanno parte a pieno diritto della Comunità europea ed è dunque un errore considerarli clandestini o stranieri, e che non bisogna confonderli con i rom, i quali appartengono a unetnia completamente diversa. Il libro è stato presentato ieri pomeriggio a Sassari, nell’Aula Magna della facoltà di Lettere e Filosofia. Il dibattito è stato moderato da Giuliano Giubilei, giornalista del Tg3. Assieme ai due autori erano presenti il sindaco di Sassari, Gianfranco Ganau, e il presidente dell’associazione A buon diritto, Luigi Manconi, che è anche autore della prefazione. «Tutto ha avuto inizio nel 2007 con l’omicidio di Giovanna Reggiani a Roma – ha ricordato Manconi – Da quel preciso momento si è creata l’associazione tra il romeno e il violentatore. I politici in campagna elettorale hanno strumentalizzato il fatto, innescando un processo di xenofobia». In Europa intanto non va meglio. I relatori hanno ricordato alcune notizie dei giorni scorsi: Sarkozy che espelle i rom dalla Francia e Maroni che si dice pronto a seguirlo. «La xenofobia si sta diffondendo a macchia dolio perché è il meccanismo più semplice per raccogliere voti, come sanno bene i politici della Lega – ha detto Melis – All’inizio del mio mandato da parlamentare mi sono scontrato con il pacchetto sicurezza e le sue tante aberrazioni del diritto, come il reato di clandestinità. Ho voluto rispondere con questo libro». Un volume controcorrente, dunque, ideale per conoscere la realtà in maniera diversa dai telegiornali. Fondamentale, da questo punto di vista, il ruolo del secondo autore, Alina Harja, giovane giornalista romena che da anni vive in Italia. – Michele Spanu

Festa dei lettori, un successo a Sassari

la Nuova Sardegna — 27 settembre 2010   pagina 23   sezione: SPETTACOLO

SASSARI. Incontri letterari e laboratori creativi, favole, giocoleria, cronaca e attualità. L’edizione 2010 della festa dei lettori ha raccontato l’universo-libro attraverso un calendario articolato e aperto ad un pubblico di tutte le età. La manifestazione è stata realizzata grazie alla passione e all’impegno sinergico di diverse associazioni locali: Coilibrì, Maidirelettere, Cidi, Librati dal nido, I passi perduti, in collaborazione con la Libreria Internazionale Koinè, Facoltà di Lettere dell’Università degli studi di Sassari, Unicef, Movimento per la difesa della Scuola Pubblica. Tra gli appuntamenti più seguiti la presentazione del libro “100 giorni sull’isola dei cassintegrati” (Il Maestrale) di Silvia Sanna, che nell’aula magna della facoltà di lettere ha visto la partecipazione di un gruppo di cassintegrati della Vinylis alla vigilia del loro incontro con il presidente del consiglio. Il tema della disoccupazione, e dell’incertezza di un futuro per i giovani è stato trattato anche da Marco Iezzi, economista del ministero dello sviluppo economico e autore del libro “Gioventù sprecata. perchè in Italia si fatica a diventare grandi.”. (Laterza). Iezzi ha presentato il suo libro-inchiesta sulla gioventù di oggi alla facoltà di lettere e al liceo Azuni coinvolgendo gli studenti cittadini in un’accesa discussione sui temi trattati nel saggio. Grande interesse anche per il libro di Guido Melis “Romeni-La minoranza decisiva per l’Italia di domani” (Rubettino) e per il reading di Vins Gallico, giovane autore calabrese, che ha presentato il suo libro d’esordio dal titolo “Portami rispetto” (Rizzoli). Numerosi anche gli appuntamenti dedicati ai lettori di domani che con i laboratori a cura da Coilibrì hanno potuto esplorare la magia della fiaba e della creatività. A bordo del Librobus, un camper pieno di libri e fantasia, gli animatori hanno portato il loro carico di storie alla scuola primaria di via Cilea per poi sbarcare nei giardini della facoltà di lettere dove si è svolto lo spettacolo-laboratorio di giocoleria, magia e acrobatica “Viola e le sue valige” a cura di Maurizio Giordo e Céline Brynart. (mo.de.m)

Anunțuri

1 comentariu

  1. popescu amalia loredana said,

    as vrea sa stiu mai multe despre romani din palau,si daca am putea macar anul viitor sa organizam ceva pt noi romani cu ocazia sarbatorilor de iarna,pt ca asa poate simtim si noi bucuria acestor sarbatori intr o tara straina.multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: